Terapia iniţială parodontală (non-chirurgicală) este atât de la sine înţeleasă, încât astăzi foarte puţini specialişti de Parodontologie se mai interesează de rezultatele ei măsurabile. Uneori, terapia iniţială singură poate fi atât de eficientă, încât tratamentul chirurgical poate deveni chiar inutil. Prezentarea cuprinde detalii despre justificarea şi metodologia terapiei iniţiale, despre instrumente şi tehnici, o scurtă aducere la zi a documentelor de consens europene şi inovaţii recente.

Terapia iniţială parodontală (terapia non-chirurgicală, „cauzală”, „Terapia de fază I”) este atât de la sine înţeleasă în practica zilnică, încât astăzi chiar foarte puţini specialişti de Parodontologie se mai interesează de rezultatele ei măsurabile. Ea include toate măsurile care ţintesc reducerea inflamaţiei şi infecţiei parodontale, înaintea intrării în terapia chirurgicală. Uneori, terapia iniţială singură poate fi atât de eficientă, încât tratamentul corector chirurgical poate deveni chiar inutil. Printre procedurile legate de tratamentul non-chirurgical, SRP este, de departe, cel mai important, urmărind îndepartarea iritanţilor si a biofilmului subgingival. Oricât de banală ar părea, îndepartarea minuţioasă a tartrului şi a plăcii rămâne astăzi singura procedură eficientă în profilaxia şi terapia parodontitei. Atingerea acestor scopuri este relativ dificilă si justifică multitudinea de instrumente şi tehnici dezvoltate pana acum, care necesită îndemanare şi tenacitate. În urmă cu mai mult de două decenii, cercetători de la Universitatea din Leuven (Belgia) propuneau un nou concept şi un nou protocol în terapia iniţială parodontală: dezinfecţia întregii cavităţi bucale într-o şedintă (One-Stage-Full-Mouth Desinfection, OSFMD). Conceptul, care se încadrează în măsurile integrate de sănătate orală atat de dezbatute astăzi, a înregistrat între timp confirmări clinice şi microbiologice, fiind adoptat de majoritatea şcolilor de Parodontologie si de majoritatea practicienilor. Totodata, el a stârnit şi controverse, care au contribuit la înmultirea cercetărilor şi publicaţiilor despre tratamentul non-chirurgical în parodontite. Prezentarea cuprinde detalii despre justificarea şi metodologia terapiei iniţiale, despre SRP cu referire la indicaţiile sale clasice, despre instrumente şi tehnici, o scurtă aducere la zi a documentelor de consens europene, precum şi câteva inovaţii recente. Ea va încerca să răspunda şi la câteva întrebari: Care sunt conceptele actuale de preparare radiculară? Care este conţinutul conceptului OSFMD? Care este rolul adjuvant al substanţelor antimicrobiene? Care sunt dovezile pro şi contra conceptului OSFMD? Există o relevanţă clinică a conceptelor de debridare radiculară?

Prof. Dr. Dr. med. dent. Ștefan-Ioan Stratul

Mai multe cursuri cu Prof. Dr. Dr. med. dent. Ștefan-Ioan Stratul

Prof.Dr.Dr.med.dent. Ştefan-Ioan Stratul este conducătorul disciplinei de Parodontologie de la Universitate de Medicină şi Farmacie Victor Babeş, Timişoara. A publicat şi conferenţiat extensiv în domeniile terapiei parodontale non-chirurgicale şi regenerative. Pe lângă activitatea ştiinţifică şi academică, Profesorul Stratul conduce din 1991 o clinică privată de prestigiu în Timişoara.
În 1989 a absolvit Facultatea de Medicină Dentară a UMF Victor Babeş din Timişoara şi în 1995 Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Deţine un titlul doctoral al Universităţii de Medicină absolvite, un al doilea de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, Germania şi un al treilea conferit de Universitatea Lucian Blaga din Sibiu şi titlul de Master în Endodonţie Clinică de la UMF Carol Davila din Bucureşti.